În decursul unei perioade de 13 ani, 2479 de sugari (<3 luni) cu istoric de febră s-au prezentat într-o unitate pediatrică de primiri urgențe [1]. Pentru a studia etiologia febrei în sine, sugarii cu dovezi clare de sepsis bacterian au fost eliminați din studiul prospectiv, la fel și sugarii cu date clinice incomplete. Astfel, a rămas un grup de studiu de 2470 sugari care au avut febră acasă dar la internare nu aveau semne clinice care să sugereze o infecție bacteriană. Protocolul de management standardizat a inclus sumarul de urină, numărul de leucocite, măsurarea proteinei C reactive, nivelul de prolactină și urocultura. Aproximativ un sfert dintre pacienți erau afebrili la internare. În acest grup de 678 de sugari afebrili cu stare generală bună, șaisprezece (2.4%) au avut o infecție bacteriană invazivă. Incidența la sugarii cu febră persistentă a fost aceeași (43/1792 = 2.4%).

Comentariu:
Concluzia practică din această constatare este că febra la un sugar mic poate semnala o infecție bacteriană invazivă, indiferent dacă febra a scăzut sau nu. Această infecție va fi diagnosticată dacă protocolul de management include și hemoculturi bacteriene. După cum au sugerat autorii studiului menționat, la sugarii cu manifestări clinice sugestive de meningită, investigațiile se pot limita la puncție lombară. Infecțiile de tract urinar reprezintă cea mai frecventă cauză a febrei la sugarii mici cu stare generală nealterată.

Referințe:
Minteg S. Gomez B, Carro A, et al. (2018) Invasive bacterial infections in young afebrile infants with a history of fever. Arch Dis Child 103:665-669.